Seniorii si tehnologia

Un scurt-metraj superb, care capteaza in detaliu atitudinea persoanelor mai in varsta fata de tehnologie:

Misiunea unui Punct de Acces a Publicului la Internet (PAPI - creat prin programul Economia Bazata pe Cunoastere) sau a unei biblioteci ce ofera calculatoare cu Internet pentru public (CIP - in programul Biblionet) ar fi tocmai sa atraga si sa incurajeze astfel de persoane, sa le reduca suferinta cauzata de inadaptarea la provocarile si oportunitatile noii societati bazate pe tehnologie si sa faciliteze incluziunea digitala.

Atitudinea ”dar daca il stric” o intalnesc destul de des la cursantii cu care lucrez si e de fapt singurul obstacol in calea invatarii. Din experienta cursurilor de formare si a programelor de modernizare a administratiei publice pe care le-am derulat pana acum, propun mai jos cateva idei pentru a lucra cu astfel de persoane:

1. Ritmul

E foarte greu dar ESENTIAL sa ne abtinem de a face operatiile rapid si automat...

• Regula cea mai importanta este ca formatorul / cel ce ofera asistenta sa nu puna mana pe mouse-ul cursantului ci sa il lase sa incerce totul singur, in ritmul sau; 
• In grupuri se aplica regula ”se avanseaza cu viteza celui mai incet participant”

2. Abordarea

Problema fundamentala e ca cei mai in varsta incearca sa tina minte in detaliu secventele de actiuni si se simt coplesiti cand vad miscarile noastre rapide. Ei incearca sa tina minte pasii intr-o ordine fixa si nu inteleg ca tehnologia functioneaza intr-o alta paradigma, cea a invatarii prin explorare (care nu e deloc noua, e felul cum invata toti copiii inainte de a ajunge la scoala). Pentru a contracara acest lucru eu aplic urmatoarele:

• Cand incep sa predau imi invit cursantii sa privesca foarte bine ecranul sa se familiarizeze cu el iar in cazul Office 2007 sa exploreze fara niciun click diferitele ”butoane vorbitoare” ce descriu operatiile pe care le fac. 
• In loc sa descriu pasi, comunic unde dorim sa ajungem (vrem sa inseram o imagine in document) si ii las sa priveasca singuri ecranul si sa decida singuri ce s-ar putea face (si in Office 2007 nu le ia mai mult de 10 secunde sa gaseasca meniurile).
• Le spun ca pentru aproape orice operatie sunt multe moduri de a o face si e inutil sa ne chinuim sa tinem minte secventele. In schimb se aplica regula ”dam clickuri pana iese”

Daca la aceste idei se adauga si rabdare si o atitudine intelegatoare si lipsita de orice critica, va garantez ca veti avea un ”invatacel” care se va lua apoi la intrecere cu nepotii sai fara nicio teama :D